3 lucruri pe care să nu le spui copilului tău când are anxietate
Anxietatea la copii nu este doar o emoție de moment, ci poate fi o experiență prin care copilul învață cum să înțeleagă ceea ce simte și cum să se raporteze la alte emoții pe care le va avea în viitor. De aceea în momentele în care un copil trăiește anxietate, reacția părintelui devine esențială, pentru că ea îi transmite un mesaj despre cât de sigur este să simtă, să exprime și să gestioneze ceea ce trăiește.
De multe ori însă, unele lucruri spuse cu intenții bune pot avea, în realitate, efectul opus, amplificând anxietatea sau blocând dezvoltarea unor mecanisme sănătoase de reglare emoțională.
Ce ar fi bine să eviți să-i spui copilului tău când are anxietate?
1. Nu ai niciun motiv să îți fie frică.
Dacă tu nu vezi sau nu înțelegi motivul, asta nu înseamnă că în mintea copilului nu există unul. În schimb, spune-i că dacă nu se simte bine, asta contează pentru tine.
Este important să înțelegem că, atunci când invalidăm motivul anxietății, nu eliminăm emoția, ci îi transmitem copilului că experiența lui interioară nu este corectă sau nu este importantă. În timp, copilul poate învăța să nu mai aibă încredere în propriile trăiri sau să evite să le mai exprime, ceea ce poate duce la acumularea tensiunii și la dificultăți mai mari de reglare emoțională.
Validarea nu înseamnă că ești de acord cu frica, ci că recunoști existența ei și creezi un spațiu în care copilul poate începe să o înțeleagă și să o gestioneze.
2. Nu mai fii atât de slab.
Poate că, până în momentul în care ai spus asta, copilul nici nu s-a gândit că o emoție pe care nu știe să o gestioneze îl face un om slab. În schimb, i-ai putea spune că toți oamenii au emoții pe care nu le pot gestiona uneori.
Dacă îi spui că e slab pentru că trăiește frică, introduci o altă emoție problematică – rușinea -într-un moment în care copilul are nevoie de siguranță. În loc să învețe cum să facă față anxietății, copilul începe să înțeleagă că emoțiile lui sunt un defect sau un semn de slăbiciune, ceea ce poate duce la evitarea exprimării emoționale și la creșterea anxietății pe termen lung.
Normalizarea emoțiilor are un rol esențial, pentru că îi oferă copilului sentimentul că nu este singur în ceea ce trăiește și că emoțiile, chiar și cele dificile, fac parte din experiența umană.
3. Calmează-te odată.
Amintește-ți cât de dificil ne poate fi nouă, adulților, să ne liniștim când avem anxietate, iar copiii nu au încă instrumentele necesare pentru a-și gestiona emoțiile puternice. Este rolul nostru să îi învățăm cum să facă asta.
Atunci când îi cerem copilului să se calmeze fără să îi oferim un mod concret de a face acest lucru, îi cerem, de fapt, ceva ce nu știe încă să facă. În lipsa ghidajului, copilul poate deveni și mai frustrat sau copleșit, pentru că nu reușește să răspundă unei cerințe pe care nu o înțelege.
În schimb, îl putem însoți în procesul de reglare emoțională, ajutându-l să observe ce simte, să pună în cuvinte sau să își dea seama unde simte anxietatea în corp, oferindu-i astfel instrumente reale, nu doar o cerință.
Copiii nu învață doar din ceea ce li se spune, ci mai ales din modul în care li se răspunde atunci când le este greu. În aceste momente, ei își formează relația cu propriile emoții și observă dacă ele dacă sunt acceptate sau respinse, dacă sunt înțelese sau ignorate. Această relație devine, în timp, baza modului în care vor gestiona stresul, anxietatea și dificultățile vieții adulte.
Dacă anxietatea sau dificultățile emoționale ale copilului tău apar tot mai des
Programul nostru de psihoterapie pentru copii oferă evaluare și intervenție specializată, precum și ghidaj pentru părinți.
La ce să fii atent când cauți un psiholog pentru copilul tău?
Dacă anxietatea apare frecvent sau devine dificil de gestionat, este firesc să te gândești la ajutor specializat, însă este important să faci această alegere informat.
1. Evită graba de a începe terapia fără o evaluare clară.
O capcană frecventă este să duci copilul direct în terapie imediat ce observi o dificultate, fără să existe o evaluare clară a situației. Nu orice manifestare a anxietății necesită intervenție terapeutică, iar în multe cazuri este mai util ca părintele să fie ghidat în modul în care răspunde copilului, înainte de a iniția un proces terapeutic pentru acesta.
O primă întâlnire în care părintele discută cu specialistul poate clarifica dacă este vorba despre o etapă de dezvoltare sau despre o dificultate care necesită intervenție, evitând astfel intrarea inutilă într-un proces de durată. Recomandarea mea este ca mai degrabă să îți programezi tu o sesiune la un psihoterapeut specializat pentru a discuta despre dificultățile copilului. În acest mod, vei putea evalua mai clar, dacă cu adevărat este nevoie de psihoterapie sau ai putea învăța tu niște instrumente prin care să îți ajuți copilul.
2. Alege un specialist cu formare specifică în terapia cu copii.
O altă capcană este alegerea unui specialist fără a verifica formarea acestuia în lucrul cu copiii. Psihoterapia, la fel ca medicina, presupune specializări diferite, iar lucrul cu copiii necesită competențe specifice.
Este important ca psihologul să fie acreditat de Colegiul Psihologilor din România și să aibă experiență în lucrul cu copii, precum și capacitatea de a explica clar modul în care va aborda situația. Dacă există neclarități sau dacă ai senzația că persoana respectivă „le face pe toate”, este în regulă să continui căutarea până găsești un specialist potrivit.
3. Înțelege și acceptă că terapia copilului implică și familia.
O capcană frecventă este perceperea terapiei ca fiind exclusiv responsabilitatea copilului, în timp ce, în realitate, intervenția eficientă implică și părinții. Copilul nu funcționează izolat, ci într-un context familial, iar modul în care părinții răspund emoțional are un impact direct asupra evoluției acestuia. De aceea, este important ca terapeutul să includă părinții în proces, să ofere ghidaj și să creeze un cadru în care întreaga familie să învețe cum să sprijine copilul.
Dar, aș vrea să îți spun în calitate de psihoterapeut și de părinte, că nu este nevoie să ai răspunsurile perfecte în fiecare moment, însă este important să fii atent la felul în care reacționezi atunci când copilul tău trece printr-o emoție dificilă. Pentru că aceste momente nu sunt doar despre prezent, ci despre modul în care copilul va învăța să își înțeleagă și să își gestioneze emoțiile pe termen lung.
Iar atunci când simți că ai nevoie de sprijin, este în regulă să îl cauți, atât timp cât o faci informat și cu claritate. Merită să învățăm cum să ne putem ajuta copiii să își gestioneze emoțiile, pentru că asta poate reprezenta fundația relației cu ei pe termen lung. Poate nu își vor mai aminti peste ani ce le-am spus, dar cu siguranță își vor aminti modul în care i-am făcut să se simtă.
Your Mind. Your Power.
Psiholog clinician & Psihoterapeut Ica Secoșan, PhD