Ce este fobia sociala?
Fobia socială reprezintă teama resimţită într-una sau mai multe situaţii sociale. Exemple de asemenea situaţii includ: susţinerea unui discurs în faţa unui public, întâlnirea unor persoane noi, participarea la petreceri, stabilirea unei întâlniri, consumul de alimente şi băuturi în public, folosirea toaletelor publice, cererea de informaţii de la autorităţi, discuţiile în contradictoriu cu alţii.
Persoanelor cu fobie socială le este teamă să nu acţioneze în aşa fel încât alţii să aibă o impresie negativă despre ei. Deseori se tem că ceilalţi vor observa semne ale anxietăţilor lor, de exemplu că roşesc, că le temură mâinile sau că transpiră. Persoanele cu fobie socială de cele mai multe ori evită situaţiile care le produc disconfort. În cazurile în care nu le pot evita, resimt teamă şi jenă marcată. Uneori, aceste persoane pot avea şi atacuri de panică.
Fobia socială este o formă severă de timiditate, care poate împiedica funcţionarea optimă a persoanei. Uneori, aceste probleme sunt minore, de exemplu în cazurile în care persoana este incapabilă să răspundă în clasă. Însă există şi cazuri în care problema se agravează. Majoritatea persoanelor cu fobie socială au puţini prieteni, se simt singuri şi au probleme în atingereascopurilor propuse (şcoală sau serviciu).
Cine are fobie socială?
Fobia socială este o tulburare foarte des întâlnită. Una din opt persoane suferă la un moment dat în viaţă de fobie socială. Mult mai multe persoane au nivel ridicate de timiditate, care însă nu reprezintă încă fobie socială. Fobia socială este de două ori mai frecventă în cazul femeilor decât al bărbaţilor. În schimb, bărbaţii sunt mai dispuşi să ceară ajutor în rezolvarea acestor probleme decât femeile. De obicei, fobia socială se instalează în adolescenţa timpurie, dar sunt cazuri în are se instalează şi mai târziu. În cazul în care persoana nu cere ajutor, problemele legate de fobia socială se pot agrava şi persista pentru perioade lungi de timp.
Cauzele fobiei sociale:
Deocamdată nu se cunosc exact cauzele fobiei sociale, însă au fost deja identificaţi factorii care contribuie la instalarea acestei tulburări:
- Factorii genetici. S-a observat că persoanele cu fobie socială de obicei au mai multe rude timide sau chiar diagnosticate cu fobie socială.
- Experienţe anterioare de viaţă. Multe persoane cu fobie socială îşi aduc aminte de situaţii în care au fost umilite sau puse în situaţii jenante. Asemenea experienţe le-au determinat să le fie teamă de posibile întâmplări similare. În scurt timp, încep să evite aceste situaţii sociale, ceea ce, ulterior, le va induce frică din ce în ce mai intensă.
- Stil negativ de gândire. Majoritatea persoanelor cu fobie socială au gânduri negative automatizate deja, în legătură cu ceea ce urmează să se întâmple în situaţii sociale. Cele mai frecvente astfel de gânduri sunt: “Nu voi reuşi să găsesc o temă de conversaţie.”, “Mă voi face de minune.”, “Se va vedea că îmi este teamă.”. De asemenea, aceste persoane îşi stabilesc standarde foarte ridicate, greu de atins, cum ar fi “Niciodată nu ar trebui să îmi fie frică,”, “Trebuie să fiu superbă şi inteligentă, ca să fiu plăcută de ceilalţi.” sau “Toată lumea trebuie să fie de acord cu mine”. Deseori, au o imagine negativă de sine, considerându-se “plicticoşi”, “ciudaţi” sau “total diferiţi de ceilalţi”.
- Lipsa abilităţilor sociale. Unele persoane cu fobie socială nu au avut ocazia să dobândească abilităţile sociale. Aceste neajunsuri le pot crea probleme în anumite situaţii sociale. În alte cazuri însă, unii au abilităţile sociale necesare, însă devin temători în momentul în care trebuie să le folosească.
Cum acţionează terapia cognitiv-comportamentală asupra fobiei sociale?
Terapia cognitiv-comportamentală vă ajută să vă identificaţi gândurile care vă induc teama. Terapeutul vă va învăţa cum să identificaţi aceste gânduri negative şi cum să le transformaţi în gânduri pozitive. De asemenea, vă va ajuta să gestionaţi cu succes situaţiile de care anterior v-a fost teamă. Astfel, veţi putea observa că temerile dumneavoastră de obicei nu se adeveresc şi, ca urmare, veţi începe să vă temeţi din ce în ce mai puţin de aceste situaţii. De asemenea, terapeutul vă poate ajuta să dobândiţi abilităţile sociale de care aveţi nevoie şi modalităţile prin care vă puteţi relaxa, ceea ce vă poate ajuta în dezvoltarea încrederii în abilităţile dumneavoastră. Mai multe studii au evidenţiat faptul că persoanele care beneficiază de terapie cognitiv-comportamentală pentru ameliorarea fobiei sociale se tem mai puţin. De obicei, aceste persoane continuă să se simtă mai bine şi după terminarea terapiei.
Cât durează terapia?
În cazul persoanelor cu simptomatologie moderată de fobie socială, 20 de şedinţe sunt suficiente. Persoanele care se tem de doar o singură situaţie socială, cum ar fi susţinerea unui discurs în faţa unui public, pot avea nevoie de un număr mai redus de şedinţe. Persoanele cu simptomatologie severă vor avea nevoie de mai multe şedinţe.
Din Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate, de Robert L. Leahy şi Stephen J. Holland. Drepturi de autor Robert L. Leahy şi Stephen J. Holland, 2000