Ce este narcisismul? Între fascinație, vulnerabilitate și suferință psihologică

Narcisismul este un termen adesea folosit în limbajul cotidian pentru a descrie o persoană considerată egocentrică, arogantă sau lipsită de empatie. Însă, din punct de vedere psihologic, narcisismul este un concept mult mai complex, care poate varia de la trăsături de personalitate comune până la o tulburare de personalitate invalidantă. În acest articol, explorăm în profunzime ce este narcisismul, cum se formează, cum se manifestă în viața de zi cu zi și în ce măsură poate fi înțeles sau tratat.

Definiția narcisismului

Termenul provine din mitologia greacă: Narcis, un tânăr frumos, s-a îndrăgostit de propria reflecție în apă și a fost condamnat să o privească pentru eternitate. În psihologie, narcisismul se referă la o preocupare excesivă față de sine, de imaginea de sine și de modul în care este perceput de ceilalți.

În cadrul teoriei personalității, narcisismul este considerat o trăsătură de personalitate caracterizată prin:

• nevoia constantă de admirație,
• convingerea că ești special sau superior,
• dificultatea de a simți empatie față de ceilalți,
• tendința de a exploata relațiile interpersonale în favoarea propriei imagini.

Această trăsătură poate fi prezentă la niveluri diferite de intensitate și nu înseamnă automat că persoana suferă de o tulburare psihiatrică. De exemplu, o persoană poate fi narcisică într-un domeniu specific (profesional, artistic, social), dar empatică și caldă în alte contexte.

Cum apare narcisismul? Origini psihologice și sociale

Narcisismul nu este înnăscut, ci rezultatul unei interacțiuni complexe între factorii biologici, de mediu și experiențele din copilărie. Mai jos sunt câțiva factori principali implicați:

1. Modele parentale contradictorii

Unii specialiști sugerează că narcisismul poate apărea la copiii crescuți într-un climat familial în care:

• au fost supraevaluați pentru abilități sau trăsături speciale fără a li se recunoaște și latura vulnerabilă;
• au fost iubiți condiționat, doar când au performat sau când au îndeplinit așteptările părinților;
• au fost criticați excesiv, alternând cu momente de idealizare.

Această inconsecvență afectivă determină copilul să internalizeze ideea că valoarea lui depinde de performanță și de imaginea afișată celorlalți.

2. Lipsa unei oglindiri afective sănătoase

Potrivit teoriei lui Heinz Kohut, dezvoltarea sinelui sănătos are nevoie de „oglindire” – validare emoțională autentică din partea figurilor de atașament. Lipsa acestei oglindiri poate duce la un sine fragil, care ulterior va încerca să se susțină prin imaginea grandioasă de sine. Persoana devine dependentă de evaluarea externă și caută constant să obțină confirmări pentru a-și păstra stima de sine.

3. Context cultural și social

Cultura contemporană pune accent pe performanță, imagine, popularitate și succes individual. Rețelele sociale pot accentua aceste valori, oferind un mediu fertil pentru dezvoltarea unor trăsături narcisice – chiar și la persoane care altfel nu ar manifesta această tendință în mod pronunțat. „Selfie culture”, numărul de aprecieri sau validarea constantă prin comparație socială pot accentua nevoia de a părea ideal, în detrimentul autenticității.

Narcisismul ca trăsătură vs. tulburare de personalitate

În psihologie, este important să facem distincția între narcisismul ca trăsătură de personalitate și tulburarea narcisică de personalitate (NPD). Trăsătura narcisică poate fi adaptativă sau dezadaptativă, în funcție de context și de intensitate. Tulburarea narcisică presupune un pattern inflexibil și pervaziv, care generează suferință sau disfuncționalitate.

Narcisismul subclinic (trăsătură)

O anumită doză de narcisism este prezentă în toți oamenii. Unele persoane au un nivel mai crescut, manifestând:

• încredere exagerată în propriile abilități;
• nevoia de a fi remarcați sau validați;
• dorința de a fi în centrul atenției;
• preocupare excesivă pentru succes sau imagine publică.

Aceste comportamente pot părea inofensive sau chiar benefice într-un cadru profesional competitiv. Problema apare când narcisismul devine rigid, insensibil la feedback și afectează relațiile personale.

Tulburarea narcisică de personalitate (NPD)

Conform DSM-5, NPD este o tulburare de personalitate definită prin:

• un model pervaziv de grandoare (în fantezie sau comportament);
• nevoia de admirație excesivă;
• lipsa empatiei.

Aceste trăsături trebuie să fie prezente începând din adolescență sau începutul vârstei adulte și să interfereze cu funcționarea socială, profesională sau în alte domenii importante ale vieții.

Pentru a fi pus diagnosticul, trebuie să fie îndeplinite cel puțin cinci dintre următoarele criterii (enumerate deja în textul original).

Cum se manifestă narcisismul în viața de zi cu zi?

Narcisismul influențează modul în care o persoană se raportează la ceilalți, dar și la sine. Câteva exemple concrete:

• În relații de cuplu: pot apărea comportamente de seducție urmate de devalorizare. Partenerul este idealizat la început, dar este respins brusc dacă nu satisface așteptările grandioase.
• La locul de muncă: persoana poate fi carismatică și performantă, dar devine reactivă la feedback sau sabotează colegii pentru a rămâne în centrul atenției.
• În social media: crearea unei imagini exagerate de succes, fără legătură cu realitatea internă, pentru a masca sentimentele de inadecvare.

Structura de personalitate narcisică

În cadrul psihanalizei moderne, narcisismul este considerat o structură de personalitate bazată pe un echilibru instabil între o imagine grandioasă de sine și un sine fragil, vulnerabil, adesea ascuns.

Există două mari subtipuri:

Narcisismul grandios (expansiv):

• persoana pare încrezătoare, afirmativă, dominatoare;
• caută validare prin realizări sau statut social;
• este adesea percepută ca superficială, vanitoasă.

Narcisismul vulnerabil (ascuns):

• persoana este extrem de sensibilă la respingere;
• are o stimă de sine fragilă și anxietate socială mascată de superioritate;
• trăiește rușine profundă și sentimentul că nu este suficient de bună.

În ce alte tulburări de personalitate apare narcisismul?

Trăsături narcisice pot apărea și în cadrul altor tulburări de personalitate:

• Tulburarea borderline: relații instabile, idealizare/devalorizare rapidă, intensitate emoțională crescută.
• Tulburarea histrionică: nevoie excesivă de atenție, comportament teatral, dar cu un nivel mai crescut de emoționalitate.
• Tulburarea antisocială: manipulare, lipsă de remușcări, utilizarea altora pentru câștig personal.

În aceste cazuri, narcisismul este prezent ca un mecanism de apărare sau ca un stil relațional disfuncțional, dar nu este nucleul principal al tulburării.

Putem trata narcisismul? Ce soluții există?

Una dintre cele mai mari provocări în lucrul cu persoanele narcisice este lipsa de conștientizare a problemei. Mulți nu solicită ajutor decât atunci când experimentează un eșec major (divorț, pierdere profesională) sau depresie.

Terapia psihodinamică

Se axează pe înțelegerea rănilor narcisice timpurii, a modului în care imaginea de sine s-a construit și cum poate fi restructurată într-un mod mai sănătos. Progresul este lent, dar poate duce la creșterea empatiei și flexibilității în relații.

Terapia cognitiv-comportamentală

Lucrează pe recunoașterea gândurilor disfuncționale („Sunt superior tuturor”), pe testarea realității și pe dezvoltarea unei perspective mai echilibrate asupra propriei valori. Sunt folosite exerciții pentru gestionarea furiei, empatiei și autoacceptării.

Schema therapy

Este utilă în abordarea credințelor profunde legate de defect, rușine, lipsa valorii sau nevoia de aprobare. Se axează pe identificarea și schimbarea schemelor disfuncționale construite în copilărie. Creează spațiu pentru emoții autentice, vulnerabilitate și conectare.

Riscuri și beneficii ale narcisismului

Riscuri:

• relații personale instabile;
• epuizare emoțională cauzată de nevoia permanentă de validare;
• dificultăți la locul de muncă din cauza lipsei de colaborare;
• vulnerabilitate crescută la depresie, mai ales în momente de eșec;
• izolare socială cauzată de stilul relațional rece sau manipulativ.

Beneficii (în anumite forme moderate):

• încredere în sine care poate stimula inițiativa și performanța;
• capacitatea de a atrage oameni sau de a inspira în contexte publice;
• motivația pentru excelență sau inovație;
• protecție psihologică temporară împotriva insecurității.

Narcisismul este un construct psihologic complex, care nu ar trebui redus la o simplă etichetă. De la trăsături comune, la o tulburare profund invalidantă, narcisismul are rădăcini adânci în istoria personală a fiecăruia și influențează semnificativ modul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți.

Înțelegerea și conștientizarea acestui fenomen sunt primul pas spre echilibru. Iar acolo unde narcisismul devine o sursă de suferință – pentru sine sau pentru cei din jur – intervenția psihologică poate aduce claritate, schimbare și vindecare.

Your Mind. Your Power.
Psiholog clinician & Psihoterapeut Ica Secoșan, PhD