Crezi că ai burnout? 3 simptome și 3 strategii care te pot ajuta
În perioada 2019-2023 am lucrat cu medici din terapie intensivă și unități de primiri urgențe, pentru a-mi finaliza doctoratul în cadrul Universității de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara. Mi-am propus să studiez fenomenul de burnout, pentru că, lucrând și eu în spital într-o secție de terapie intensivă, m-am întrebat mereu, dincolo particularitățile personalității fiecăruia, ce altceva face diferența în felul în care simt stresul profesional. Și nu doar din punct de vedere teoretic, ci ce am putea noi toți învăța, de la cei care, în cele mai complicate medii profesionale, reușesc să nu facă burnout, oameni care lucrează zilnic sub presiune, în situații limită, unde deciziile trebuie luate rapid și consecințele sunt uneori critice.
Ceea ce m-a surprins nu a fost doar cât de des apare burnoutul în aceste medii, ci mai ales faptul că diferența dintre cei care ajungeau la epuizare și cei care reușeau să se mențină funcționali nu era întotdeauna una evidentă. De multe ori, această diferență era ascunsă în lucruri mici și în detalii aparent nesemnificative. În modul în care își gestionau energia, gândurile și comportamentele de zi cu zi.
În continuare, îți prezint trei tipuri de simptome pe care le-am regăsit în mod constant la persoanele cu care am lucrat și apoi 3 strategii care, deși par simple, dacă am fi perseverenți și le-am menține pe termen lung, am avea un scut de protecție în fața fenomenului de burnout.
1. Simptome fizice
Când ai burnout, nu te simți doar obosit. Ești epuizat. Poate ai probleme de somn, dureri de cap sau te îmbolnăvești mai des. Această stare nu trece cu un weekend liber sau cu câteva ore de somn în plus. Este o oboseală profundă, care se acumulează în timp și care afectează întregul organism. Mulți dintre medicii cu care am lucrat descriau exact această senzație. Chiar și atunci când aveau timp să se odihnească, corpul nu mai reușea să se refacă complet.
2. Simptome emoționale
Dacă ai burnout, te simți neputincios, nu mai trăiești satisfacție, bucurie sau împlinire din ceea ce faci. Ești mai îngrijorat decât de obicei, ai anxietate și gânduri de renunțare la tot ceea ce ai construit până acum la locul tău de muncă. Una dintre cele mai dificile schimbări este pierderea sensului. Lucruri care înainte aveau importanță devin indiferente sau apăsătoare. Chiar și medici foarte dedicați ajungeau să spună că nu mai simt nimic din ceea ce simțeau la începutul carierei. Nu pentru că nu le mai păsa, ci pentru că erau epuizați.
3. Simptome comportamentale
Activitățile care în trecut îți făceau plăcere par acum foarte dificile. Amâni ceea ce ai de făcut și ești atât de obosit încât duci aceste stări și acasă. Ești mai irascibil, poate mai trist sau nervos și pare că nu te mai înțelegi nici cu oamenii cei mai apropiați. Îți trece tot mai des prin minte că nu îți mai place ceea ce faci sau că profesia pe care ai ales-o nu este potrivită pentru tine. Aceste schimbări nu apar pentru că „nu mai vrei”, ci pentru că resursele tale sunt deja consumate.
Toate acestea însă sunt simptome ale burnoutului, care, deși este greu de dus, are tratament.
Ce am observat diferit la cei care nu ajungeau la burnout?
Un aspect important pe care l-am observat în lucrul cu medicii, a fost că diferența nu era neapărat dată de cât munceau, ci de modul în care își gestionau viața de zi cu zi.
1. Își protejau pauzele, chiar și atunci când părea că 10 minute de stat în curte sau cu căștile în urechi ascultând o melodie, nu ar fi schimbat mare lucru.
Medicii care reușeau să își mențină echilibrul nu lucrau neapărat mai puțin, dar aveau un element în comun. Își luau pauze reale. Nu pauze în care rămâneau conectați la muncă, nu pauze în care stăteau pe telefon fără să se deconecteze, ci momente scurte în care se opreau cu adevărat. În terapia cognitiv-comportamentală, acest lucru ține de reglarea resurselor. Dacă nu îți oferi momente de recuperare, chiar și scurte, organismul nu are când să se refacă.
2. Își ajustau standardele, fără să își piardă sentimentul de responsabilitate sau etica profesională.
Mulți dintre cei care ajungeau la burnout aveau standarde foarte ridicate și o presiune constantă de a face totul perfect. În schimb, cei care reușeau să se mențină funcționali știau când să mențină standardele și când să le ajusteze. Nu renunțau la responsabilitatea față de munca lor și față de pacienți, dar renunțau la ideea că trebuie să facă totul impecabil, în orice condiții. Această flexibilitate reduce semnificativ presiunea internă și previne epuizarea.
3. Nu evitau unele aspecte ale muncii care erau neplăcute, chiar dacă le era greu.
Cei care ajungeau la burnout începeau treptat să evite să facă unele sarcini, în special cele administrative, se retrăgeau și se distanțau emoțional. Cei care reușeau să își mențină echilibrul făceau exact opusul. Acești medici continuau să acționeze, dar într-un ritm adaptat, cu pași mici. În terapia cognitiv-comportamentală, acest lucru este esențial. Evitarea menține problema, în timp ce acțiunea, chiar și în pași mici, ajută la recâștigarea controlului.
Dacă te putem ajuta, nu ezita să ne contactezi!
Burnoutul poate arăta diferit de la o persoană la alta. Dacă nu știi exact unde se încadrează ceea ce simți sau ce anume te-ar putea ajuta, ne poți scrie, iar un membru al echipei noastre îți va răspunde.
Burnoutul nu apare pentru că nu ești suficient de puternic. De cele mai multe ori, apare exact pentru că ai dus prea mult, prea mult timp, fără suficiente resurse de recuperare. Schimbarea nu vine dintr-o decizie mare, ci din ajustări mici, repetate, în modul în care îți gestionezi energia, gândurile și comportamentele.
Dacă și tu te-ai regăsit în aceste simptome, este important să știi că există soluții și pași concreți pe care îi poți face, inclusiv în terapia cognitiv-comportamentală.
Your Mind. Your Power.
Psiholog clinician & Psihoterapeut Ica Secoșan, PhD