Cum știi dacă ai ADHD este o întrebare legitimă, mai ales atunci când observi că îți este constant dificil să te concentrezi, să te organizezi sau să duci lucrurile la bun sfârșit, în ciuda eforturilor tale.

Din punct de vedere clinic, răspunsul nu se bazează pe o impresie generală, ci pe criterii de diagnostic foarte clare. Conform DSM-5, pentru diagnosticul de ADHD la adulți, este necesar să fie prezente cel puțin 5 simptome din categoria neatenției și/sau hiperactivității-impulsivității, timp de cel puțin 6 luni, într-un grad incompatibil cu nivelul de dezvoltare și care afectează funcționarea socială, academică sau profesională. În plus, mai multe simptome trebuie să fi fost prezente înainte de vârsta de 12 ani, să apară în cel puțin două contexte de viață și să nu fie explicate mai bine de o altă tulburare.

În categoria neatenției sunt descrise opt manifestări principale, fiecare dintre ele reflectând o dificultate reală în reglarea atenției. Una dintre cele mai frecvente este pierderea ușoară a concentrării, care nu înseamnă doar că îți fuge atenția din când în când, ci că îți este dificil să rămâi conectat la o sarcină, mai ales atunci când aceasta necesită efort susținut. De multe ori, persoanele descriu că încep să lucreze și, fără să își dea seama, atenția le este captată de altceva.

Greșelile din neatenție apar chiar și atunci când persoana are cunoștințele necesare pentru a face bine un lucru. Nu este vorba despre lipsă de competență, ci despre faptul că detalii importante sunt omise, ceea ce duce la erori aparent inexplicabile.

Un alt criteriu important este dificultatea de a duce lucrurile la bun sfârșit. Persoana începe sarcini, uneori chiar cu entuziasm, dar pe parcurs pierde firul sau energia necesară pentru a finaliza ceea ce a început. Acest lucru este adesea interpretat din exterior ca lipsă de perseverență, dar în realitate este o problemă de menținere a efortului mental.

Dificultățile de organizare sunt și ele centrale în ADHD. Nu se referă doar la dezordine fizică, ci la dificultatea de a structura pașii unei activități, de a prioritiza sau de a gestiona timpul eficient, ceea ce duce frecvent la întârzieri sau la sentimentul că totul este copleșitor.

Amânarea sarcinilor care necesită efort mental este o altă manifestare frecventă. Nu pentru că persoana nu vrea să le facă, ci pentru că începutul și menținerea implicării sunt resimțite ca fiind foarte dificile.

Pierderea frecventă a obiectelor importante, precum chei, telefon sau documente, reflectă aceeași dificultate de a menține atenția asupra lucrurilor din jur. În același registru se înscrie și distragerea ușoară de stimuli externi, cum ar fi zgomotele sau conversațiile din jur, dar și uitarea frecventă a activităților zilnice sau a lucrurilor planificate.

Pe lângă aceste manifestări legate de atenție, există și categoria hiperactivității și impulsivității, care la adulți are o formă diferită față de simptomatologia în rândul copiilor. Neliniștea nu mai este neapărat vizibilă, ci este trăită ca o stare internă de agitație, ca și cum nu poți sta cu adevărat liniștit.

Impulsivitatea se poate manifesta prin tendința de a acționa rapid, fără a analiza consecințele, prin răspunsuri date înainte ca interlocutorul să termine întrebarea sau prin dificultatea de a aștepta. De asemenea, întreruperea frecventă a celorlalți în conversații reflectă aceeași dificultate de reglare a comportamentului.