Depresia este o afecțiune mintală serioasă, care afectează milioane de oameni în fiecare an. În acest articol vom discuta despre simptomele depresiei, cauzele ei și terapia pentru depresie, terapie cognitiv-comportamentală.

Cu toate că noțiunea de “depresie” a intrat în ultimii ani în vocabularul uzual și deseori auzim în jur expresii precum “Sunt deprimat, nu mai am chef de nimic”, există totuși o diferență importantă între tristețe și depresie.

Cu toții ne-am simțit uneori triști, fără chef de a face lucruri, am vrut să fim lăsați în pace, să stăm pur și simplu în colțul nostru. Tristețea este o emoție negativă care face parte din viețile noastre ale tuturor, este normal din când în când să o trăim. Ea apare după o pierdere, după un eșec și cu toate că ne-ar plăcea să nu o simțim, are totuși rolul de a ne ajuta. Ne determină să ne retragem, să ne luăm un răgaz în care să rămânem cu noi înșine, să analizăm ce s-a întâmplat, dacă am fi putut face lucrurile altfel, ne ajută să determinăm poate modificări în felul de a acționa în viitor astfel încât rezultatul să fie unul mai bun.

Depresia- cauze și simptome:

În cazul depresiei lucrurile stau diferit. Tristețea prelungită și profundă este o componentă esențială a depresiei, însă ea este însoțită de o mulțime de alte manifestări care fac ca depresia să fie o problemă ce în cazurile extreme de manifestare să ajungă chiar să pună viața în pericol. În depresie, persoana simte tristețe persistentă însoțită de pierderea interesului pentru lucrurile care altădată îi plăceau. Se simte lipsită de energie, îi este dificil să se concentreze, să ia decizii, să facă lucruri uzuale, ceea ce o conduce la a trăi sentimente de inutilitate și vinovăție profunde. Nu de puține ori cei ce se confruntă cu depresia, obișnuiesc să spună despre ei înșiși că “Sunt leneș”, “Nu sunt bun de nimic”, “Celor din jur le-ar fi mai ușor fără mine”. Ușor, ușor apare lipsa de speranță că lucrurile ar putea fi cândva mai bune, iar de aici se deschide drumul către gânduri care pun sub semnul întrebării propria existență.

Pentru a înțelege mai bine diferența dintre tristețe și depresie, haide să ne referim la exemplul a două persoane, Ioana și Andrei.

Ioana are 21 de ani și tocmai s-a despărțit de prietenul ei. Ioana se simte tristă, și plânge deseori.

Andrei are 50 de ani iar firma la care lucra a restructurat o serie de posturi, astfel încât el a fost concediat. Andrei se simte vinovat că nu își mai poate susține familia și se întreabă frecvent “De ce tocmai eu?, “De ce mi s-a întâmplat mie?”, “Oare aș fi putut să fac ceva pentru a nu fi în situația asta?”.

Amândouă aceste persoane se confruntă cu tristețea apărută ca urmare a evenimentelor de viață cu care s-au confruntat. Diferența este dată de felul în care le regăsim după un interval mai mare de timp.

Ioana este în continuare foarte tristă, are acum câteva examene restante, se simte din ce în ce mai lipsită de speranță și crede că nu va reuși să depășească niciodată golul interior. Refuză să mai iasă cu prietenii, preferă să își petreacă timpul singură ascultând muzică și uitându-se la televizor.

După primele săptămâni în care s-a simțit trist și debusolat, Andrei a urmat un curs de specializare, apoi a început să își caute un nou job iar după mai multe interviuri s-a angajat. Acum are un nou loc de muncă și și-a propus să facă economii astfel încât să aibă tot timpul o rezervă de bani pentru cazul în care apar situații neprevăzute.

În cazul Ioanei, tristețea prelungită și profundă, lipsa plăcerii și lipsa energiei, sentimentul de inutilitate precum și lipsa de speranță ne indică prezența depresiei, în timp ce despre Andrei spunem că s-a confruntat cu o tristețe normală după o concediere, care însă s-a risipit odată ce problema lipsei serviciului s-a rezolvat.

Recunoașterea simptomelor depresiei este esențială pentru a putea solicita ajutor. Printre simptomele comune ale depresiei se numără tristețea persistentă, lipsa de energie și pierderea interesului pentru activități. Cauzele depresiei pot fi variate, de la factori genetici la evenimente de viață stresante. Înțelegerea cauzelor depresiei poate ajuta la găsirea unui tratament adecvat.

Terapia depresiei:

Terapia cognitiv-comportamentală este o metodă eficientă de tratament pentru depresie, ajutând pacienții să schimbe tiparele negative de gândire. Terapia pentru depresie include diverse tehnici și abordări, fiecare având scopul de a îmbunătăți sănătatea mentală a pacientului. Un terapeut specializat în depresie poate oferi suport și ghidare pe parcursul procesului de recuperare. Mai multe informații despre psihoterapeuții MindPower clinic, pot fi găsite aici: https://mindpowerclinic.ro/psihoterapeuti/

În terapia cognitiv comportamentală se consideră că felul în care gândim despre evenimentele cu care ne confruntăm determină consecințele emoționale, comportamentale și chiar felul în care ne simțim în propriul corp. Prin urmare focusul acestui tip de terapie va fi asupra gândurilor pe care le avem în anumite situații dar și asupra comportamentelor rezultate.

Începutul procesului terapeutic are în vedere identificarea problemei, înțelegerea contextului de viață atât actual cât și din trecut (relația cu diverși membri din familie, cu prieteni, cu colegi), înțelegerea modului specific de gândire și comportament precum și construirea unei relații de încredere. Este investigată existența gândurilor sau chiar a unui plan care ar putea pune în pericol viața- și dacă este cazul- acesta va fi aspectul asupra căruia se va începe intervenția pentru a ne asigura că persoana rămâne în siguranță.

Pornind de la faptul că, în depresie există un dezechilibru între activitățile care ne asigură cele necesare vieții de zi cu zi și activitățile care ne aduc plăcere, recompense, chiar de la început intervenția se va focusa pe punerea în evidență a acestui dezechilibru prin automonitorizare, apoi se va trece la planificarea și punerea în practică a unor activități recompensatorii. Astfel, activarea comportamentală presupune identificarea activităților ce altădată îi aduceau plăcere persoanei și mai apoi punerea lor în practică observând activ felul în care realizarea lor influențează starea emoțională.

Pentru că spuneam că o altă componentă importantă în intervenția depresiei este cea cognitivă, psihoterapeutul vă va ajuta să identificați acele gânduri  care conduc la percepția realității într-un mod negativ.Veți învăța să identificați eventuale shortcut-uri de gândire sau distorsiuni cognitive care acționează asupra modului de raportare la diferite contexte de viață. Veți învăța de asemenea să dezbateți gândurile negative pentru a încerca să găsiți interpretări mai echilibrate pe baza dovezilor care susțin sau contrazic gândul respectiv. Dacă veți căuta un psiholog în Timișoara pentru depresia cu care vă confruntați, vă invităm să citiți mai multe aici: https://mindpowerclinic.ro/terapie/

De ce ar fi nevoie de această flexibilizare a modului de gândire? Pentru că s-a observat că persoanele care se confruntă cu depresia au un mod negativ de a se raporta la sine, la ceilalți și la viață în general.  Astfel, în depresie putem auzi adesea: “Nu sunt la fel de capabil, valoros ca ceilalți”, “Nu mă descurc”, “Ceilalți nu mă apreciază, nu mă acceptă”, “Nimic nu se va schimba vreodată”. Modul acesta de gândire conduce însă la a percepe realitatea ca printr-un filtru, prin urmare emoțiile vor fi unele negative. Astfel, focusul terapiei va fi și către echilibrarea acestui mod de gândire pentru a ajunge la reducerea emoțiilor negative (tristețe, vinovăție, rușine, deznădejde…).

Dr. Aaron T. Beck, părintele terapiei cognitiv-comportamentale, a prezentat un model de înțelegere și tratament al depresiei iar partea cognitivă din acest model se concentrează pe trei aspecte importante: gânduri automate negative distorsionate, convingeri dezadaptative și scheme negative. Acestea funcționează într-o ierarhie și sunt interconectate.

Gândurile automate negative, pe care le avem cu toții, ajung să fie distorsionate de o serie de erori cognitve, aplicate precum niște lentile colorate care ne prezintă doar parte din realitate, acestea fiind alimentate de către convingerile dezadaptative, pe care le regăsim sub forma unor reguli (de tipul „dacă…atunci…” sau „trebuie să fac x, ca să opresc/să obțin y”), toate acestea fiind izvorâte din schemele negative, care sunt definite drept concepte dezadaptative negative timpurii despre sine sau alții.

Astfel, când avem scheme negative, convingeri dezadaptative și gânduri automate negative distorsionate, cimentăm o imagine de sine negativă, interpretăm și atribuim valențe negative experiențelor și ne formăm așteptări negative cu privire la viitor. Identificarea acestora, ne poate da un indiciu, în timpul ședințelor de terapie, despre riscul de a dezvolta depresie ori despre riscul de recădere.

Pentru a ne familiariza cu prima noțiune din modelul anterior menționat, o să prezentăm o listă a erorilor cognitive:

Dintre acestea, unele sunt mai des întâlnite în situația persoanelor care se confruntă cu depresia. Vom detalia câteva, cu o serie de exemple:

o   Gândirea dihotomică/gândirea de tip alb-negru – evaluarea realității, a sinelui și a celorlalți în termeni de totul sau nimic

• Exemplu: Toată lumea mă evită; Totul a fost degeaba. Doar eu sunt vinovat pentru tot.

o   Personalizarea – atribuirea unor evenimente negative exclusiv propriei persoane, cu desconsiderarea celorlalți factori implicați în situație

• Exemplu: Căsnicia mea a eșuat pentru că nu am reușit eu să fac lucrurile bine. Proiectul nu a fost aprobat pentru că eu nu m-am implicat suficient.

o Desconsiderarea/reducerea semnificației aspectelor pozitive – evaluarea lucrurilor pozitive drept banale

• Exemplu: Am obținut foarte ușor acest lucru, deci nu contează. Este firesc să fie implicați, doar sunt părinții mei.

o   Etichetarea – aplicarea unor caracteristici negative atât propriei persoane cât și celorlalți

• Exemplu: Nu sunt o persoană competentă. Nu sunt un om bun.

o  Catastrofarea – evaluarea situației în termeni atât de îngrozitori încât credem că nu vom face față, că nu vom tolera evenimentele

• Exemplu: O să fie groaznic dacă nu trec interviul de angajare. O să fie sfârșitul lumii dacă pic examenul.

o   Prezicerea – evaluarea viitorul într-o manieră sumbră, lipsit de speranță, presărat cu pericole

• Exemplu: Nu o să iau permisul de conducere. O să pic examenul.

o     Citirea gândurilor – certitudinea că știm ceea ce gândesc ceilalți

• Exemplu: Crede că nu sunt bun de nimic. Crede că m-am făcut de rușine.

Când identificăm aceste tipuri de erori cognitive, fie în timp ce lecturăm acest material fie în cadrul ședințelor de terapie, este esențial să avem în minte că stările emoționale sunt strâns legate de stilul de gândire. Astfel, facem primul pas spre intervenție. Depresia- cauze, simptome și terapie? Sperăm că acum sunt mai clare aceste aspecte. Dar, să vedem ce facem mai departe în tratamentul depresiei.

Mai departe, utilizăm o fișă de automonitorizare, în care cerem persoanei să monitorizeze activitățile zilnice și nivelul dispoziției (de obicei pe o scala de la 0 la 10). Această sarcină ajută persoana să observe legătura dintre activitățile pe care (nu) le desfășoară pe parcursul unei zile și nivelul dispoziției. Cum de obicei se întâmplă cu cele mai multe persoane care se confruntă cu simptomatologie depresivă, vom observa că activitățile întreprinse au mai degrabă un caracter pasiv (de exemplu, uitat la televizor, stat în pat), iar nivelul dispoziției este unul relativ scăzut.

Odată ce persoana a observat și înțeles legătura dintre activitățile pe care (nu) le desfășoară și dispoziția scăzută, începem activarea comportamentală. Pentru a face acest lucru, identificăm împreună cu persoana o serie de activități recompensatorii pe care le poate desfășura și mai apoi le planificăm. Înainte de efectuarea activițăților propriu-zise, cerem persoanei să estimeze nivelul dispoziției pe parcursul desfășurării activității. Motivul pentru care alegem să facem acest lucru, este că adesea persoanele care se confruntă cu depresia, subapreciază nivelul dispoziției pe parcursul realizării activităților recompensatorii (aspect care menține tendința de evitare a acestor activități). De asemenea, cerem persoanei să monitorizeze nivelul dispoziției și pe parcursul desfășurării propriu-zise a activităților, pentru a observa efectul real. De obicei, pe parcursul acestor activități, persoanele observă că nivelul dispoziției se îmbunătățește, fiind deseori mai ridicat decât cel anticipat.

Este important de menționat că în identificarea activităților recompensatorii, urmărim două mari categorii – activități pe care le găsim plăcute (ieșit cu prietenii, plimbare, etc.) și activități pe care le găsim utile sau productive (curățenie, compăraturi, etc.). Ambele categorii joacă un rol important în tratarea depresiei. În timp ce activitățile plăcute influențează în mod direct dispoziția, activitățile utile/productive dau senzația de eficiență, utilitate și productivitate, care la rândul ei influențează pozitiv dispoziția.

De asemenea, este important de subliniat că ne dorim ca aceste activități să fie în acord cu valorile persoanei. Spre exemplu, pentru o persoană care este religioasă, mersul la biserică poate fi o bună activitate recompensatorie. Pentru o persoană care este pasionată de fotbal, urmărirea unui meci cu prietenii poate fi o bună activitate recompensatorie. Este important să identificăm valorile proprii ale persoanei și mai apoi să plănuim activități care se aliniază acestor valori.

Această tehnică de planificare a activităților și monitorizare a dispoziției se menține până la stabilizarea dispoziției generale, la un nivel asemănător cu cel dinaintea apariției depresiei.

Depresia este o afecțiune tratabilă, iar recunoașterea simptomelor și cauzelor poate duce la intervenții eficiente. Este important să căutați ajutor profesionist dacă suspectați că suferiți de depresie sau dacă recunoașteți simptomele depresiei la cineva drag. Opțiunile de tratament pentru depresie sunt diverse și personalizate, asigurând astfel suportul necesar pentru fiecare persoană.

Acesta a fost articolul: Depresie: simptome, cauze și terapie. Sperăm că ți-a fost de ajutor!

Your Mind. Your Power.

Adelina Ștefănuț, Larisa Giuris, Daniel Drăgulescu