Ce este anxietatea?
Ce este anxietatea?
Aproape toată lumea trece din când în când prin momente de frică și îngrijorare.
Anxietatea însă constă în anticiparea unui pericol, tensiune musculară, vigilență și comportamente precaute sau evitante. Tulburările anxioase diferă de frica și anxietatea normale, specifice unor perioade de dezvoltare din viața noastră, prin faptul că sunt excesive și persistă în timp.
Tipuri de tulburări anxioase
Tulburarea de panică
Tulburarea de panică presupune atacuri de panică repetate și imprevizibile. Atacul de panică înseamnă apariția bruscă a unei frici intense care atinge un punct culminant în doar câteva minute. În acest interval, poți trăi următoarele simptome:
- palpitații, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea frecvenței cardiace transpirații tremur sau frisoane
- senzația de sufocare sau de respirație dificilă
- senzația de asfixiere
- dureri precordiale
- greață sau disconfort abdominal
- senzație de amețeală, instabilitate sau lipotimie
- senzație de frig sau de căldură
- amorțeală sau furnicături
- sentimentul de detașare de sine sau de irealitate
- frica de a pierde controlul sau de a înnebuni
- frica de moarte
Ca urmare a atacului de panică, poți rămâne preocupat mai mult timp de apariția unui nou atac de panică, fapt care te poate face să îți schimbi comportamentul, cu scopul de a evita producerea unui nou atac de panică (de exemplu, nu mai faci efort fizic, nu de îndepărtezi prea mult de casă, nu mai bei cafea etc).
Anxietatea socială
Anxietatea socială este frica care apare în situații sociale în care ai putea fi expus evaluării de către ceilalți. Aceasta este însoțită de teama că anxietatea ta ar putea fi observată și evaluată negativ de ceilalți.
Pentru că această anxietate apare des sau întotdeauna în anumite situații sociale, acestea sunt evitate sau suportate cu frică intensă.
Frica pe care o trăiești în contextul social este disproporționată față de pericolul real reprezentat de respectiva situație.
Anxietatea durează cel puțin 6 luni și îți cauzează disconfort în domeniul social, profesional sau în alte aspecte ale vieții tale.
Agorafobia
Agorafobia înseamnă frică ridicată în situații precum:
- utilizarea transportului public (mașini, autobuze, trenuri, vapoare, avioane)
- prezența în spații deschise (parcări, piețe, poduri)
- prezența în spații închise (magazine, teatre, cinematografe)
- statul la rând sau în mulțime
- ieșirea singur(ă) în afara casei
În aceste situații, gândești că poate fi dificil să scapi sau că nu vei putea beneficia de ajutor în cazul în care faci un atac de panică.
Alte aspecte caracteristice:
- situațiile agorafobice provoacă aproape întotdeauna anxietate
- aceste situații sunt evitate sau suportate cu frică intensă
- anxietatea este disproporționată față de pericolul real din situația agorafobică
- anxietatea durează cel puțin 6 luni
- anxietatea îți cauzează un disconfort în domeniul social sau în alte arii importante ale vieții tale
Tulburarea anxioasă generalizată
Tulburarea anxioasă generalizată este îngrijorarea excesivă, prezentă în majoritatea zilelor, de cel puțin 6 luni, cu privire la unele evenimente sau activități. Ea se caracterizează prin dificultatea de a controla anxietatea și trăirea unor simptome precum:
- neliniște sau senzație de nerăbdare sau de a fi la limită
- obosești ușor
- dificultăți de concentrare a atenției sau senzația de golire a minții
- iritabilitate
- tensiune musculară
- probleme de somn
Această stare anxioasă îți cauzează disconfort în anumite domenii importante ale vieții tale, cum are fi domeniul profesional, social sau personal.
Fobia specifică
Fobia specifică este frica crescută cu privire la un obiect sau o situație particulară (frica de zbor, înălțime, animale, injecție, vederea sângelui, etc.). Aceste obiecte sau situații provoacă aproape întotdeauna frică sau anxietate, fiind evitate de obicei sau suportate cu mare dificultate. Anxietatea are o durată de cel puțin 6 luni, presupunând o frică disproporționată față de pericolul real din situație, fapt ce produce disconfort în unul sau mai multe domenii ale vieții tale.
Atacul de panică este una dintre cele mai frecvente forme de anxietate, acesta putând să apară și asociat cu alte probleme de sănătate mintală sau fizică. În atacul de panică, simți niveluri atât de ridicate de îngrijorare și teamă, încât poți gândi că imediat ai putea avea atac de cord, că vei înnebuni sau îți vei pierde controlul.
Într‑un atac de panică, foarte multe persoane resimt simptome fizice cum ar fi: probleme de respiraţie, furnicături, ţiuit în urechi, tremor, senzaţia de sufocare, dureri de piept, transpiraţie sau palpitaţii.
În cazul în care atacul de panică se repetă și apare neaşteptat, teama că vei face un nou atac de panică se manifestă în mare parte din timp. Ca să te ferești de anxietate, îți modifici comportamentul, fie evitând situațiile anxiogene, fie dezvoltând comportamente de asigurare (rămâi aproape de casă, te expui situației de care îți este frică însă doar însoțit de cineva, te asiguri că ai tot timpul telefonul la tine sau că vei ajunge repede la un spital dacă va apărea din nou un atac de panică).
Multe persoane diagnosticate cu atac de panică, trăiesc şi agorafobie. Agorafobia este reprezentată de teama resimţită în locurile şi în situaţiile în care persoana ar putea avea un atac de panică sau de unde ar putea scăpa dificil. De exemplu, persoanele cu agorafobie evită să rămână singure în afara casei, să se ducă la cumpărături, să călătorească cu trenul sau cu avionul, să traverseze poduri, înălţimi, să traverseze tuneluri, să traverseze spaţii deschise (câmpuri) sau să folosească liftul.
În unele situații, atacurile de panică apar și în somn. Acest lucru se poate datora scăderii semnificative a ratei pulsului din timpul somnului, ceea ce determină o reacţie de compensare prin creşterea acesteia și trezirea bruscă din somn. Temperatura are un rol important în atacul de panică – numărul persoanelor cu atac de panică şi agorafobie creşte exponenţial în timpul verii, mai ales din cauza creşterii pulsului, a ameţelilor şi a deshidratării, precum şi datorită creşterii posibilităţilor de a petrece timpul în afara casei (unde putem avea sentimentul devulnerabilitate). Persoana se teme că în asemenea situaţii ar putea avea atacuri de panică.
Care sunt cauzele atacului de panică şi ale agorafobiei?
Potrivit anumitor teorii, multe situaţii care pot declanşa atacuri de panică au fost periculoase la începuturile evoluţiei umane. De exemplu, blocarea individului într‑un tunel putea duce la sufocare sau la leşin; înălţimile pot fi periculoase; în spaţii deschise, persoana este mai expusă atacului animalelor de pradă; spaţiile publice îi puteau expune pe strămoşii noştri la contacte cu străini periculoşi. Multe dintre fricile specifice atacului de panică şi agorafobiei sunt reminiscenţe ale unor frici instinctive şi adaptative timpurii. Însă, în zilele noastre, aceste situaţii nu mai sunt periculoase.
Iniţial, atacul de panică este activat de situaţii stresante, cum ar fi ieşirea din casă, conflicte maritale, intervenţii chirurgicale, responsabilităţi noi sau diverse boli. Aceste senzaţii de activare fiziologică (dificultăţi de respirare, transpiraţie, palpitaţii, ameţeli etc) pot fi interpretate greşit ca fiind semnele unui pericol catastrofal – de exemplu, persoana poate să se concentreze asupra creşterii frecvenţei ritmului cardiac şi să ajungă la concluzia că va avea pe loc un atac de cord. Ca urmare, aceasta devine „hipervigilentă” (adică se concentreză excesiv asupra reacţiilor fizice), ceea ce poate duce la creşterea activării (senzaţii fizice şi îngrijorare accentuată). Acest nivel ridicat de activare poate declanşa noi interpretări catastrofice eronate, ceea ce numim alarme false, deoarece semnalează un pericol iminent în situaţii care nu sunt de fapt periculoase.
Un atac de panică complet poate fi cauzat de asemenea, de niveluri ridicate de activare şi interpretări eronate. În consecinţă, apare anxietatea de anticipare (teama că atacul de panică se va repeta) şi evitarea situaţiile care pot induce asemenea anxietăţi – mai ales dacă ieşirea din asemenea situaţii este dificilă, jenantă sau ajutorul nu este la îndemână. De fapt, în momentul în care persoana gestionează anxietatea preponderent prin evitare sau evadare, ea a dezvoltat deja agorafobie. Unii oameni care trăiesc cu agorafobie și nu evită toate situaţiile anxiogene îşi găsesc o persoană de siguranţă – adică o persoană care să îi însoţească în aceste situaţii temute, pentru a-i ajuta să evadeze în cazul în care anxietatea devine prea puternică. Deşi este posibil ca, datorită persoanei de siguranţă, evitării sau altor comportamente de siguranţă, aceștia să nu mai fi trăit atacuri de panică de mai multe luni, ei pot trăi cu teama că vor avea asemenea atacuri în viitor.
Intervenţia prin terapie cognitiv-comportamentală a anxietății se concepe în jurul unor scopuri specifice:
- înțelegerea simptomatologiei anxietăţii, a panicii şi a agorafobiei
- identificarea situaţiilor pe care le eviți sau de care îți este teamă
- evaluarea naturii, a severităţii, a frecvenţei simptomelor specifice şi identificarea situaţiilor concrete care declanşează atacurile de panică
- identificarea altor probleme sau tulburări coexistente, de exemplu, depresie, alte tulburări de anxietate, abuz de substanţe, alimentaţie excesivă, singurătatea, problemele maritale/de cuplu etc
Intervenţia propriu-zisă, poate cuprinde printre altele tehnici precum:
- relaxarea musculară
- trainingul de relaxare prin respiraţie şi trainingul de control al respiraţiei (mai ales în cazul în care te hiperventilezi)n
- expunerea treptată la situaţiile care declanşează anxietatea sau atacurile de panică
- ameliorarea reacţiilor la stres
- identificarea modului în care interpretezi simptomele fizice
- trainingul în elementele de bază ale terapiei cognitive (adică să înţelegi că modul în care gândești poate determina şi modul în care simți teama şi să dobândești modalitatea prin care să te simţi mai bine prin examinarea stilului în care gândești şi al convingerilor pe care le ai)
- trainingul asertiv (în caz de nevoie)
- trainingul pentru dezvoltarea abilităţii de a recunoaşte şi reduce simptomele anxietății și atacului de panică în momentul în care acestea apar.
În plus, se pot discuta şi rezolva în cadrul intervenţiei şi alte probleme pe care le poți avea (de exemplu, depresia).
CABINET sau ONLINE
Dacă nu știi exact unde se încadrează starea sau problema ta, nu ezita să ne contactezi, iar noi te ajutăm cu lămuririle necesare.