Ce este burnout-ul?
Ce este burnout-ul?
Burnout-ul este starea de stres ocupațional sau epuizare profesională care caracterizează diferite activități umane. Încă de la începutul anilor 1970, psihologul Herbert Freudenberger a subliniat faptul că burnout-ul apare cu o frecvență ridicată în multe contexte profesionale, în special în rândul profesiilor care acordă ajutor (personalul medical, psihologi, asistenți sociali, pompieri, polițiști, profesori, etc.).
În prezent se constată că sindromul burnout nu se restrânge la anumite categorii profesionale, ci poate afecta orice persoană expusă la un stres de lungă durată în activitatea profesională pe care o desfășoară.
Sindromul burnout reprezintă o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională produsă de stresul prelungit, în general la locul de muncă, din care recuperarea poate fi dificilă.
Acesta este o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacție profesională, caracterizându-se prin trei mari dimensiuni:
epuizare emoțională
cinismul sau depersonalizarea
lipsa satisfacției profesionale
Fenomenul de burnout poate avea ca surse de stres:
→ orele prelungite de muncă
→ cerințele neclare sau exigente la locul de muncă
→ competiția între colegi
→ grija asupra clienților și supravegherea din partea șefului
→ activitățile monotone sau munca sub presiune
Dezvoltarea sindromului de burnout este explicată în literatura de specialitate prin mai multe teorii.
Modelul Job Demands Resourses (JD-R) consideră că burnout-ul este activat și întreținut de două procese:
→ solicitările ridicate de la locul de muncă, care conduc la oboseală
→ cerințele postului nu sunt îndeplinite,în mod repetat, din cauza limitării resurselor
Acestea conduc în final la ineficiență și lipsa angajamentului în muncă.
Teoria Conservării resurselor (COR) este un alt model care explică sindromul burnout ca și consecință a diminuării sau absenței resurselor. Astfel, burnout-ul poate fi asociat cu neputința, lipsa speranței și depresia.
La nivel personal, sindromul burnout este deseori corelat cu:
- → anxietate
- → depresie
- → probleme de somn, concentrare a atenției și memorie
- → probleme relaționale
- → abuz de substanțe
- → probleme de sănătate fizică
Efectele negative la nivel organizational includ:
- → performanţă redusă în muncă
- → lipsa angajamentului în activitatea profesională
- → înmulţirea incidentelor și accidentelor
- → gânduri de demisie
- → pensionare anticipată
O statistică a Organizației Mondiale a Muncii menționează că șapte din zece români sunt stresați la locul de muncă, situându-ne deasupra mediei europene.
Mai mult de jumătate dintre angajații europeni sunt afectaţi de burnout. Stresul profesional se află pe locul 2 în ierarhia problemelor de sănătate, potrivit unui raport al Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă.
Sindromul burnout este un proces care include diferite stadii.
În primele etape, când oamenii se descriu ca fiind stresați, de obicei se referă la agitația psihomotorie, starea de tensiune intrapsihică care apare în situații tensionate la locul de muncă sau în alte situații personale. În realitate însă, senzația de tensiune nervoasă nu definește stresul, acesta nu este o realitate subiectivă, ci un complex de factori psihologici și fiziologici, cuantificabili și măsurabili, care implică sistemul nervos, hormonal, imun și multe alte organe interne. Fiziologia stresului poate fi activată fără efecte observabile în comportament sau în trăirea subiectivă a individului.
La o privire superficială, am putea aprecia ca fiind foarte stresante, evenimente izolate precum conflictele la locul de muncă, neînțelegeri cu colegii sau șeful direct, tensiunea dinamicii organizaționale. Aceste situații reprezintă desigur surse de stres, însă stresul cronic trăit zi de zi, poate produce pe termen lung efecte dezastruoase asupra corpului și a minții noastre.
Experiența stresului presupune trei componente:
- → evenimentul fizic sau emoțional, pe care organismul și creierul îl interpretează ca pericol
- → prelucrarea stresorului de către sistemul nervos
- → răspunsul la stres, prin consecințe fizice și comportamentale
Nu există o legătură universală între un stresor și răspunsul la stres. Felul în care fiecare dintre noi reacționeză la stres, este o chestiune de personalitate și istoric personal.
Stresul acut este imediat, o reacție pe termen scurt a corpului și minții în fața unui pericol. Stresul cronic pe de altă parte, presupune activarea unui mecanism al stresului pe termen lung, cât timp o persoană este expusă unui stres pe care nu îl poate îndepărta, nu îl poate recunoaște sau nu are control asupra lui. Nivelurile ridicate de cortisol distrug țesuturile, pe când nivelurile crescute de adrenalină cresc presiuneaa sangvină și distrug inima.
În terapia cognitiv-comportamentală, un psiholog online sau față în față te va ghida înspre atingerea obiectivelor terapeutice specifice problemei cu care te confrunți, pentru a diminua trăirile asociate burnout-ului, a ameliora dispoziția și a-ți îmbunătăți capacitatea de a face față stresului. Competența emoțională pe care o dobândim în urma terapiei, presupune printre altele:
- → capacitatea noastră de a simți emoțiile, astfel încât vom fi mai abili în a identifica stresul pe care îl putem simți
- → abilitatea de a exprima emoțiile și verbalizarea nevoile noastre nesatisfăcute care pot reprezenta surse de stres
- → abilitatea de a distinge între reacțiile noastre emoționale care au legătură cu prezentul sau provin din experiențe din trecutul îndepărtat
- → conștientizarea nevoilor primordiale care trebuie satisfăcute astfel încât să reducem stresul existențial
Dezvoltarea competențelor emoționale și a rezilienței, reprezintă cea mai bună medicină preventivă.
CABINET sau ONLINE
Dacă nu știi exact unde se încadrează starea sau problema ta, nu ezita să ne contactezi, iar noi te ajutăm cu lămuririle necesare.