Narcisiștii din viața ta. Cum îi recunoști și gestionezi?

Narcisismul este un cuvânt care a depășit de ceva vreme granițele limbajului de specialitate al psihologilor și psihiatrilor și a ajuns să facă parte din vocabularul obișnuit. Ce se ascunde însă în spatele acestui termen? Originea termenului „narcisism” se regăsește în mitologia greacă, în legenda lui Narcis, un tânăr de o frumusețe excepțională. Conform mitologiei grecești, Narcis i-a respins pe toți cei care se îndrăgosteau de el, inclusiv pe nimfa Echo. Drept pedeapsă pentru aroganța și lipsa lui de empatie, zeii l-au făcut să se îndrăgostească de propria reflexie într-o apă. Incapabil să se desprindă de imaginea lui, a rămas acolo până a murit, transformându-se, conform legendei, într-o floare – narcisa. În psihologie, narcisismul se referă la un pattern de gândire, emoții și comportamente care se caracterizează printr-o nevoie excesivă de admirație, lipsa empatiei față de ceilalți și o imagine de sine grandioasă. Personalitatea narcisică acoperă un continuum de la sănătate la patologie, în care stilul de personalitate narcisic se află la extrema sănătoasă, iar tulburarea de personalitate narcisică – la extrema patologică. Pentru a înțelege mai bine la ce se referă termenii „stil de personalitate narcisic” și „tulburare de personalitate narcisică”, vă propun să ne referim la exemplul următor.

Andrei are 35 de ani și este antreprenor. Este o persoană carismatică, încrezătoare, orientată către succes. Îi place să fie în centrul atenției, povestește des despre realizările lui profesionale și despre cât de eficient este în gestionarea firmei pe care a fondat-o. Este competitiv, dar nu agresiv. Se străduiește să fie apreciat și validat, dar poate accepta și critici, chiar dacă îl deranjează uneori. Andrei se descrie ca fiind „destinat să facă lucruri mari”, caută poziții de lider în grupuri și proiecte, vorbește despre sine într-un mod admirativ, dar nu îi disprețuiește pe alții. Deși uneori pare preocupat mai ales de sine, poate fi empatic în relații apropiate. Andrei spune: „Cred că pot inspira echipa mai bine decât oricine.” sau „Știu că am un impact. E important pentru mine să fiu un model.”

Diana are 42 de ani și este consultantă de imagine. Ea are o imagine grandioasă despre sine – se consideră superioară și tratează adesea oamenii cu dispreț. Este extrem de sensibilă la orice critică și reacționează la aceasta prin furie. Își menține stima de sine prin devalorizarea celor din jur și nu suportă ideea ca altcineva să aibă succes. Se laudă constant cu legături influente, chiar dacă sunt exagerate, nu poate menține relații apropiate – se ceartă frecvent, e percepută ca egoistă. Este preocupată excesiv de statut, imagine și aparențe și folosește manipularea emoțională pentru a obține atenție sau recunoaștere. Dintre replicile sale frecvente fac parte: „Nu mă interesează părerile celor mediocri.”, „Toți sunt invidioși pe succesul meu.”

Dacă facem o comparație între cei doi, observăm că Andrei funcționează bine social și profesional, iar relațiile sale apropiate nu sunt foarte afectate. În cazul Dianei, însă, lucrurile sunt diferite: ea are dificultăți în viața personală și socială. În cazul lui Andrei vorbim de un stil de personalitate narcisic, în timp ce în cazul Dianei vorbim despre o tulburare de personalitate narcisică. În continuare ne vom referi la tulburarea de personalitate narcisică, deoarece ea este cea care provoacă suferință și neplăceri.

Cum apare tulburarea de personalitate narcisistă?
Psihologii au diverse ipoteze referitoare la modul în care cineva poate ajunge să dezvolte o tulburare de personalitate narcisistă. O cale posibilă pare a fi asociată cu faptul că, în copilărie, persoanelor respective li s-au aplicat limite parentale slabe. Ca și copii, nu au beneficiat de disciplină și control, au fost răsfățați și li s-a permis orice. Nu au fost obișnuiți să tolereze frustrarea și nici nu au fost învățați să își asume responsabilități și să ducă sarcinile la bun sfârșit. De asemenea, nu au fost îndrumați să își controleze impulsurile, cum ar fi furia.
Astfel, ajung la concluzia că lumea se învârte în jurul lor și așteaptă tratament special și din partea celor din afara familiei. Când acest tratament special nu este disponibil, experimentează tactici de cerere și exploatare, iar ulterior dezvoltă abilități semnificative de a-i manipula pe ceilalți pentru a primi atenția specială pe care cred că o merită. În același timp, ajung să creadă că majoritatea celorlalți sunt slabi, inferiori și buni de exploatat.

Cum recunoști o persoană narcisistă?
Persoana narcisistă poate fi identificată pornind de la modul specific de gândire și comportament.

Modul de gândire al persoanei narcisiste poate fi descris ca având două niveluri:

• Un nivel ușor de observat, care include credințe grandioase, dar care, de fapt, sunt superficiale și au rol compensator. Acestea sunt adesea conștiente și reflectă o imagine de sine exagerată:
  „Sunt special și superior altora.”,
  „Merit să fiu admirat și apreciat fără condiții.”,
  „Nimeni nu este la nivelul meu.”,
  „Sunt prea valoros ca să fiu tratat ca oricine altcineva.”,
  „Regulile nu se aplică la mine.”
• Un nivel vulnerabil, care ascunde nesiguranță și rușine, incluzând credințe precum:
  „Nu sunt suficient de bun.”,
  „Dacă ceilalți ar vedea cine sunt cu adevărat, m-ar respinge.”,
  „Valoarea mea depinde de succes și recunoaștere.”,
  „Dacă nu sunt admirat, înseamnă că sunt lipsit de valoare.”,
  „A arăta slăbiciune e periculos.”

Prin urmare, psihologii spun că, de fapt, persoana narcisistă construiește un „sine fals” grandios pentru a compensa un nucleu fragil. Comportamentele de tip laudă de sine, aroganță sau nevoia de control sunt strategii de reglare a stimei de sine, iar reacțiile exagerate la critică sau ignorare apar deoarece acestea activează credințele de bază dureroase, de tipul „nu contez”, „nu sunt suficient”.

Dacă ne referim la comportamentele specifice ale unei persoane cu tulburare de personalitate narcisistă, acestea reflectă nevoia profundă de validare, imagine grandioasă și lipsa empatiei. Acestea pot fi vizibile în interacțiuni sociale, relații apropiate și contexte profesionale. Dacă persoana cu care interacționați prezintă frecvent comportamente precum cele de mai jos, este posibil să aveți lângă dumneavoastră un narcisic:

• Se laudă frecvent cu realizările, abilitățile sau cunoștințele;
• Vorbește în termeni deosebit de pozitivi despre sine: „Eu sunt cel mai bun”, „Fără mine, nu ar merge nimic aici.”;
• Exagerează sau distorsionează realitatea pentru a părea mai impresionant;
• Se hrănește din complimente, aprecieri sau poziții de superioritate;
• Devine agitat sau defensiv dacă este ignorat sau nu este remarcat;
• Se implică în activități doar dacă oferă prestigiu;
• Nu ia în considerare nevoile sau emoțiile celorlalți;
• Poate reacționa rece, disprețuitor sau chiar batjocoritor când cineva își exprimă vulnerabilitatea;
• Se concentrează pe sine chiar și în situații care implică suferința altora;
• Folosește oamenii pentru a-și atinge scopurile, fără remușcări;
• Poate manipula sau minți pentru a obține ceea ce dorește;
• Nu recunoaște contribuția celorlalți;
• Răspunde exagerat la sugestii sau feedback, chiar și constructive;
• Are dificultăți mari în a-și asuma greșelile;
• Poate alterna între idealizarea și devalorizarea partenerului;
• Așteaptă tratament special și reacționează negativ când nu îl primește;
• Se compară constant cu alții pentru a-și menține sentimentul de superioritate;
• Investește mult în imaginea externă.

Privind cu atenție gândurile și comportamentele persoanei narcisiste, înțelegem de ce, spre deosebire de alte tulburări, tulburarea de personalitate narcisistă provoacă suferință și neplăceri celor cu care narcisicul se află într-o relație – profesională, de prietenie, dar cel mai adesea, de cuplu.
Persoanele narcisiste se consideră speciale și îndreptățite, prin urmare nu au motive să se plângă. De cele mai multe ori, asistența psihologică este solicitată de partenerii de relație ai narcisicului, ale căror nevoi nu sunt băgate în seamă – parteneri care sunt criticați, devalorizați, disprețuiți și adesea manipulați.
Persoanele care se confruntă cu tulburarea de personalitate narcisistă apelează la psihoterapie atunci când apar consecințe negative grave, precum faptul că soțul/soția amenință cu despărțirea sau când apar probleme în domeniul profesional.

Strategii de gestionare

După cum am menționat și mai sus, atunci când ne confruntăm cu o persoană narcisistă în viața noastră, este posibil, dacă nu chiar probabil, ca interacțiunea cu aceasta să ne genereze mai multe probleme. Este important, deci, să știm ce putem face pentru a ne proteja. În continuare vom enumera și explica o serie de strategii pe care le poți utiliza pentru a te proteja de influența nocivă a acestor persoane.

1. Înțelege dinamica relațională dintre tine și persoana care suferă de tulburare de personalitate narcisică Acesta este, probabil, cel mai important punct. Este nevoie, în primul rând, să înțelegi ce se întâmplă în relația dintre tine și această persoană, pentru a putea lua măsuri. Se întâmplă adesea ca, atunci când persoanele sunt prinse într-o relație cu o persoană narcisistă, acestea să nu recunoască abuzul sau exploatarea la care sunt supuse. Dacă suspectezi că te afli într-o astfel de relație, este un bun prim pas să fii atent(ă) la ce se întâmplă în relație. Verifică dacă persoana afișează comportamentele descrise mai sus și analizează ce influență are asupra ta.
2. Setează limite clare și ferme Expresia populară „Lupul își schimbă părul, dar năravul ba” se aplică foarte bine acestor persoane. Dacă încerci să le schimbi, șansele de reușită sunt foarte scăzute. Ce este necesar să faci, în schimb, este să limitezi influența lor asupra ta. Poți face acest lucru prin setarea și impunerea unor limite ferme. Pentru a avea succes:

• stabilește limite clare, specifice, nu ambigue;
• asociază limitele cu consecințe clare în caz de încălcare;
• asigură-te că poți și ești dispus(ă) să aplici consecințele;
• fii ferm(ă) – persoana va testa limitele;
• dacă renunți la limite, aceasta va percepe că pot fi ignorate.

1. Rămâi calm(ă) și detașat(ă) emoțional Reacțiile emoționale puternice te pot atrage într-o dinamică toxică. Este recomandat să le eviți. În schimb, adoptă un stil de comunicare asertiv și un ton emoțional neutru. Pentru a reuși:

• învață ce este asertivitatea și exersează tehnici specifice;
• practică reglarea emoțională: respirație conștientă, ancorare, mindfulness.

1. Nu căuta validare din partea lor Narcisiștii oferă validare condiționată pentru a menține controlul asupra ta. Această validare apare doar când le satisfaci dorințele – de multe ori, în detrimentul tău. Nu căuta aprobarea lor. Menține așteptări realiste: nu vor fi empatici, nu îți vor recunoaște meritele, vor fi critici și nu își vor asuma greșelile.
2. Creează o rețea de suport Izolarea este frecventă în relațiile cu narcisicii. Cu cât ești mai izolat(ă), cu atât ești mai vulnerabil(ă). În cazuri extreme, influența lor poate duce la distorsionarea percepției realității (gaslighting). Menține un cerc de sprijin: familie, prieteni, apropiați. Uneori, este esențial sprijinul unui specialist în sănătate mintală.
3. Ia în considerare distanțarea sau ruperea relației În unele cazuri, limitele și comunicarea asertivă sunt suficiente. În altele, nu. Dacă influența negativă este semnificativă (abuz emoțional, financiar, fizic), protejarea propriei sănătăți mintale devine prioritară. Poate fi necesară distanțarea sau ruperea relației. De preferat, treptat și fără confruntări directe – mai ales dacă persoana are tendințe colerice sau un istoric de violență.

Încheiem acest articol menționând că persoanele care suferă de tulburare de personalitate narcisică nu sunt neapărat rele. Dar au dezvoltat un mod de a fi pe care nu îl pot controla și care poate avea o influență profund nocivă asupra celor din jur. Uneori, extrem de nocivă. O perspectivă realistă ne motivează să facem recomandările de mai sus. Este puțin probabil ca aceste persoane să se schimbe fără ajutor de specialitate. De cele mai multe ori, cel mai bun lucru pe care îl poți face în relația cu ele este să te protejezi pe tine și pe cei apropiați (de exemplu, copilul, când unul dintre părinți suferă de această tulburare). Reiterăm: uneori se poate ajunge la situații de mare risc – abuz, violență, exploatare financiară etc. În astfel de cazuri, mai ales când soluția nu este simplă sau facilă, ajutorul de specialitate poate fi esențial.

Your Mind. Your Power.

Adelina Ștefănuț & Daniel Drăgulescu, psihoterapeuți MindPower Clinic