Mesaj din partea echipei MindPower Clinic
Fiecare poveste împărtășită este un gest de curaj. Noi respectăm confidențialitatea și intimitatea celor care aleg să vină alături de noi. Iar atunci când cineva decide să împărtășească experiența propriei terapii și cu alte persoane, o face pentru a da mai departe o fărâmă de speranță. Mulțumim celor care ne lasă să le fim martori și parteneri de drum.
Cum am reușit să ies din bucla gândurilor negative
Mă numesc Vlad și am 34 de ani. Când am început terapia, nici nu știam exact cum să explic ce simt. Nu aveam „o problemă clară”, dar mintea mea nu se oprea niciodată. Gânduri peste gânduri, frici care apăreau din senin, idei catastrofice pe care le reluam obsesiv.
Ajunsesem să-mi fie greu să mă bucur de lucrurile simple. Când lucrurile mergeau bine, îmi spuneam că e „doar temporar” și că „sigur urmează ceva rău”. Nu puteam sta liniștit nici măcar 10 minute.
Am găsit MindPower Clinic online, după o căutare la 3 dimineața, când nu puteam dormi de la atâtea griji inventate. Mi-a plăcut că totul era clar, că se vorbea și despre gânduri automate, nu doar despre „emoții vagi”.
Am început terapia online pentru că lucrez remote și călătoresc mult. La început mi s-a părut ciudat să vorbesc despre lucruri atât de intime cu cineva pe ecran. Dar mi-am dat seama rapid că nu contează atât de mult mediul, ci relația cu terapeutul.
Am învățat să-mi privesc gândurile, nu să le cred pe toate. Să observ când încep să intru în spirală. Să pun pauză. Să reformulez. Nu a fost un truc magic. A fost un proces. Uneori lent, dar real.
După câteva luni, pot spune că mă simt mult mai liber. Mai ancorat în prezent. Încă mai am zile grele, dar nu mă mai definesc. Nu mă mai pierd în capul meu.
Cum am început să mă vindec de trauma pierderii
Sunt Andreea și am 39 de ani. Acum doi ani mi-am pierdut mama. Știam că e bolnavă, știam că se va întâmpla, dar nimic nu te pregătește cu adevărat.
După înmormântare, viața a continuat pentru toți din jur. Eu mergeam la serviciu, aveam grijă de copil, găteam, zâmbeam. Dar în interiorul meu era tăcere. Și gol. Nimeni nu părea să observe.
Am tot amânat ideea de terapie. Până într-o zi când, mergând cu mașina, m-am trezit plângând fără oprire, de parcă se rupsese ceva în mine. M-am oprit în parcare și am scris pe Google „terapie Timișoara”.
Așa am ajuns la MindPower Clinic.
La prima ședință, nu am putut vorbi. Terapeuta mea a avut răbdare. A știut să stea cu mine în liniștea aia grea. A fost poate prima oară când am simțit că durerea mea e văzută, acceptată, că nu trebuie să o ascund.
Am făcut ședințe în cabinet, o dată pe săptămână. Acolo am învățat că nu trebuie să „trec peste” pierdere, ci să o integrez. Să pot vorbi despre mama fără să simt că mă prăbușesc. Să plâng fără să mă simt slabă.
E un drum. Dar nu-l mai merg singură. Și asta face toată diferența.
Cum am reușit să mă înțeleg mai bine
Numele meu e Sorin și am 46 de ani. N-aș fi crezut că la vârsta asta o să stau într-un cabinet de terapie vorbind despre copilăria mea. Dar exact asta am făcut. Și a fost una dintre cele mai eliberatoare experiențe din viața mea.
Am crescut cu un tată sever și o mamă care mereu „tăcea ca să nu-l supere”. N-am fost bătut, dar nici văzut. Nici ascultat. Am învățat să nu cer, să nu simt, să nu deranjez.
Toate astea m-au urmărit și în viața de adult. Relații eșuate, frică de respingere, muncă în exces ca să simt că „valorez ceva”.
Am ajuns la MindPower Clinic după ce o colegă mi-a spus că „n-ar strica să vorbesc cu cineva”. Nu aveam încredere, dar mi-am zis: mai rău nu poate fi.
Ședințele în cabinet au fost intense. Am descoperit câtă furie, durere și tristețe țineam în mine. Am lucrat mult cu imaginea copilului din mine, cel care se simțea invizibil.
Și încet-încet, am început să-i dau voie să existe. Să spună „nu”. Să se odihnească. Să simtă fără rușine.
Am început terapia pentru că nu-mi mai mergea viața. O continui pentru că simt că, în sfârșit, încep să trăiesc.
Cum am învățat să-mi pun limite fără să mă simt vinovată
Sunt Elena, am 32 de ani și locuiesc în Belgia. Timp de ani de zile am fost „fata cuminte”. Ajutam pe toată lumea, spuneam „da” la orice, zâmbeam chiar și când eram epuizată.
Problema era că toată lumea se obișnuise cu mine așa. Nu conta că eram obosită, bolnavă sau copleșită – mereu eram disponibilă. Și am ajuns să nu mai pot.
După o perioadă în care am făcut insomnii și am avut două crize de anxietate, am zis: gata. Am căutat terapie online pentru români în diaspora și am ajuns la MindPower Clinic.
Am început terapia cu teamă – nu voiam să fiu „judecată” pentru slăbiciuni. Dar am fost întâmpinată cu empatie și fără grabă. Ședințele m-au ajutat să înțeleg de ce îmi era așa greu să spun „nu”.
Am aflat că în copilărie, când aveam curajul să refuz ceva, eram respinsă sau certată. Așa că am învățat să plac pe toată lumea.
În terapie am exersat cum să-mi pun limite. Să aleg. Să spun ce simt. Să accept că nu e nevoie să fiu „perfectă” ca să fiu iubită.
Nu e ușor, dar acum mă simt mult mai liberă. Și nu mă mai simt vinovată pentru că am grijă de mine.
Cum am scăpat de atacurile de panică care îmi controlau viața
Sunt Raluca, am 27 de ani și, până acum un an, eram sigură că ceva grav nu e în regulă cu mine.
Aveam atacuri de panică din senin – în autobuz, la birou, în supermarket. Inima o lua razna, mâinile îmi tremurau, simțeam că nu mai am aer. Am ajuns de trei ori la urgențe convinsă că fac infarct. De fiecare dată mi s-a spus: „totul e în regulă, e pe fond de stres”.
Dar nu părea deloc „în regulă”. Mă simțeam neputincioasă, rușinată, izolată. Începusem să evit ieșirile, să inventez scuze la muncă, să nu mai merg nici cu firobusul.
Am căutat terapie online, pentru că nu voiam să plec de acasă. Așa am ajuns la MindPower Clinic. Am trimis un mesaj cu jumătate de inimă, convinsă că nu o să înțeleagă nimeni prin ce trec. Dar răspunsul lor m-a făcut să simt, pentru prima dată, că cineva chiar mă ascultă.
În ședințele online am învățat ce sunt atacurile de panică, de ce apar și, mai ales, că nu sunt periculoase. Am făcut exerciții, am învățat cum să le recunosc, cum să nu mai fug de ele, cum să respir altfel.
Nu a fost simplu. Am avut și momente în care voiam să renunț. Dar terapeutul meu m-a ținut în proces, cu calm și răbdare.
Astăzi, după aproape 5 luni, nu doar că nu mai am atacuri, dar am început să-mi recapăt libertatea: ies din casă fără frică, merg cu autobuzul, urc în lift. Și nu mai trăiesc cu groaza că „o să mi se întâmple ceva”.
Dacă treci prin așa ceva, te înțeleg. Și îți spun cu toată inima: se poate trata. Nu ești singur.
Cum am ieșit din capcana perfecționismului
Numele meu este Dan și am 41 de ani. Ani la rând, am crezut că trebuie să fiu impecabil: la job, acasă, în sport, în orice. Totul trebuia să fie perfect. Orice greșeală era un eșec.
La început, lumea mă admira: „Dan e organizat”, „Dan e de încredere”. Doar că, în spatele imaginii ăsteia, eu eram epuizat. Nu puteam să dorm, mă enervam ușor, nu mai aveam răbdare cu copilul meu. Mă simțeam gol, secătuit.
Soția mea m-a întrebat într-o seară: „Pentru cine te străduiești așa mult?” Și atunci m-a izbit gândul că nici eu nu știam.
Am ajuns la MindPower Clinic după o perioadă lungă de amânare. Am ales ședințele în cabinet – simțeam că am nevoie de spațiu fizic, real, în care să-mi pun ordine în gânduri.
Terapia m-a ajutat să-mi înțeleg nevoia constantă de validare. Să realizez că am crescut într-un mediu în care eram apreciat doar dacă „făceam bine”. Așa am învățat să nu-mi dau voie să fiu om.
Am învățat să relaxez standardele, să accept greșelile, să învăț din ele fără să mă biciuiesc.
Astăzi nu mă mai definesc prin performanță. Ci prin autenticitate. Și e mult mai bine.